Iartã-mã cã nu ti-am scris de atâta timp, dar am întârziat la Giurgiu, la Costinescu, unde am scãpat o datã vaporul, care nu pleacã decât de trei ori pe sãptãmânã, si am venit aci, unde posta nu pleacã în toate zilele. Am venit ieri si am fãcut deja douã bãi de mare, cari promit a-mi face mult bine, desi pe-aici e frig încã si apa mãrii nu e destul de caldã pentru bãi. De-aceea sunt unul din cei dentâi sositi aci pentru bãi si nimeni nu se scaldã încã afarã de mine. N-o sã stau aci decât vro zece zile si apoi iar mã-ntorc la Bucuresti.
O sã mã-ntrebi ce efect mi-a fãcut marea, pe care-o vãz pentru-ntâia oarã? Efectul unei nemãrginiri pururea miscate. Dar, abia de douã zile aici, n-am vãzut-o în toate fetele, cãci ea e schimbãcioasã la coloare si în miscãri, de unde unii autori o si comparã cu femeia.
Costanta sau Chiustenge este un mic orãsel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare elegantã în clãdirea lor, cãci piatra e ieftinã aci si clãdirile sunt din piatrã patratã, iar primãria, de când stãpânesc românii si existã un consiliu comunal, a fãcut foarte mult pentru orânduiala si înfrumusetarea orasului. O terasã pe tãrmul înalt dã o frumoasã priveliste pe toatã întinderea mãrii si, când luna e deasupra apei, ea aruncã un plein de lucire slabã, care pluteste pe-o parte a apei. Restul rãmâne în întunerec, si noaptea marea îsi meritã numele ei de neagrã.
Viata e cam scumpã aci, dar nu atât de exagerat de scumpã precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul sã stii cã venim amândoi aci, cãci bãile de mare întãresc si grãbesc bãtãile inimei. Cu toate cã omul pare a întineri de ele, privirea mãrii linisteste, mai ales sufletele furtunoase.
Şed într-o mansardã si privirea mi-e deschisã din douã pãrti asupra mãrii, pe care aş vrea sã plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putintã, te sãrut cu dulce, draga mea Veronicã, si rãmân al tãu Eminescu.
O sã mã-ntrebi ce efect mi-a fãcut marea, pe care-o vãz pentru-ntâia oarã? Efectul unei nemãrginiri pururea miscate. Dar, abia de douã zile aici, n-am vãzut-o în toate fetele, cãci ea e schimbãcioasã la coloare si în miscãri, de unde unii autori o si comparã cu femeia.
Costanta sau Chiustenge este un mic orãsel, dar îndestul de frumos. Nu are a face deloc cu Rusciucul. Casele au oarecare elegantã în clãdirea lor, cãci piatra e ieftinã aci si clãdirile sunt din piatrã patratã, iar primãria, de când stãpânesc românii si existã un consiliu comunal, a fãcut foarte mult pentru orânduiala si înfrumusetarea orasului. O terasã pe tãrmul înalt dã o frumoasã priveliste pe toatã întinderea mãrii si, când luna e deasupra apei, ea aruncã un plein de lucire slabã, care pluteste pe-o parte a apei. Restul rãmâne în întunerec, si noaptea marea îsi meritã numele ei de neagrã.
Viata e cam scumpã aci, dar nu atât de exagerat de scumpã precum mi se descria, mai ales de când s-au deschis câteva oteluri. La anul sã stii cã venim amândoi aci, cãci bãile de mare întãresc si grãbesc bãtãile inimei. Cu toate cã omul pare a întineri de ele, privirea mãrii linisteste, mai ales sufletele furtunoase.
Şed într-o mansardã si privirea mi-e deschisã din douã pãrti asupra mãrii, pe care aş vrea sã plutesc cu tine. Dar aceasta nefiind cu putintã, te sãrut cu dulce, draga mea Veronicã, si rãmân al tãu Eminescu.
Al tãu,
Eminescu
Adresa mea: Chiustenge (Constanta) Hôtel d' Angleterre
